de cateva saptamani ma tot tachineaza o stare destul de ciudata....
a inceput acum acum 3 saptamani intr.o sambata totul era bine si frumos si deodata am inceput sa ma simt singur....aveam senzatia si tindeam sa "evadez"din casa....acest lucru s.a inmplat instantaneu.am parasit casa m.am suit pe mtb si am plecat in oras....
m.am intalnit cu prietenii....si ii ascultam....in sufletul meu crestea o ura....un sentiment rau....deveneam tot mai irascibil nu mai suportam....simteam cu adrenalina incepe sa zburde prin vene.....deveneam"ceva"sau treceam dintr.o stare in alta.....e ceva greu de explicat....trebuie sa traiesti acest sentiment pt a intelege....
toata starea asta a durat pana marti....dar nu imi explic ce poate fi..:-\:-|
acum o saptamana iarasi.....cam de marti....{lucrurile au o continuitate...desi este la o diferenta de o saptamana}...iarasi eram la scoala....si deodata nu am mai avut chef de nimic...mi.am infipt castile in urechi si am inceput sa ascul muzica....nu conta ce muzia era[rock...chear metalica]....dar voiam sa schimb atmosfera....deodata iar m.a cuprins acel fior...acea ura....voiam sa plec....sa ma cert cu toti....nu mai suportam pe nimeni....melodia se schimba si ajunge la o melodie ce face parte din filmul street dance 3d si am inceput sa dansez....dar nu simteam ca dansez eu ceva din mine facea acel lucru...in mintea mea nu exista alt ceva decat sa dansez si sa ma misc precum imi dicta muzica......nu ma interesa de cei din jur.....starea s.a stins urmatoarea zi....
de luni[ieri] starea a reaparut.....am inceput sa ma simt alt fel....uneori singur...uneori ranit......alteori ignorat....dar sunt fericit pt ca lumea nu ma ia in seama....anumiti colegi spun ca am fumat sau ca sunt nebun.... nu am fumat{etnochimice} dar nebun poate sunt:-s....daca cineva nu ma intelege prefer sa fiu considerat nebun si lasat in pace....in patratica mea...in viata mea ...nebun asa cum sunt....
uneori aceasta stare ma si ajuta....sunt momente cand creez versuri....desi eu nu le insirui pe o foaie ele raman scrijelite in inima mea....si anumite fragmente imi strabat mereu gandurile.....
tot vorbind cu diferiti/e prieteni/e despre starea mea anumite persoane au spus ca poate fi cauzata de un anumit sentiment...poate acest sentiment al singuratatii sa fie de vina....poate la aceasta varsta este normal sa se intample asa ceva?,,,,nu stiu habar nu am......
o prietena mi.a spus ca si ea simte aceasta stare de o anumita perioada de timp....si la ea starea se manifesta asemanator.....nu ai chef de nimeni si de nimic...iti doresti singuratatea......dar in aceelasi timp vrei sa vorbesti cu cineva apropiat sa i te destainui....precum spunea si ea"e un sentiment aiurea","mda nu stiu daca e acelasi lucru cu ce simt dar e nasol adica nu sti ce simti ..."nu poti controla aceasta stare prea mult....iar daca incerci sa te opui te ameteste si mai mult....e foarte aiurea
